Este o unealtă ajutătoare pentru scos din apă pestele mai mare, care nu poate fi scos prin simpla tracţiune a firului. Se compune dintr-o coadă (mâner), care poate fi şi telescopică, şi o plasă. La cele mai multe mincioguri, cadrul care susţine plasa este pliabil, pentru a fi mai uşor de transportat.

Tehnica introducerii peştelui in minciog este simplă. Minciogul se aşează intr-un loc cu apă ceva mai adâncă (cât să poată fi introdus sub peşte), şi nu se mişcă din acel loc decât atunci când am adus pestele deasupra lui, când cu o mişcare rapidă ridicam minciogul. Nu încercaţi niciodată să urmăriţi peştele cu minciogul, nu veţi face decât să îl speriaţi, şi cu o ultima zvâcnire vă poate scăpa.

Este o plută folosită în apele cu un curent rapid, în râurile mari (Olt, Mureş, Siret, Prut) şi Dunăre. În astfel de ape, oricât de greu ar fi plumbajul liniei, aceasta nu reuşeşte datorită curentului să evolueze pe verticală. Stratul de apă de la suprafaţă curge mai repede, uneori ajutat şi de vânt, pe când cel din profunzime curge mai încet, oprit de obstacolele de pe fundul apei. În aceste condiţii o plută normală nu poate să stea decât înclinată, afectând sensibilitatea liniei.

Se poate trece peste acest inconvenient al înclinării plutei şi implicit creşte sensibilitatea monturii prin folosirea unei plute oblice. De fapt la aceasta plută numai chila este montată oblic faţă de axul plutei, corpul acesteia şi antena rămânând verticale. O altă modificare a acestei plute este corpul, extrem de aplatizat (3 mm grosime pentru o

De obicei nădirea dinaintea partidei de pescuit se face cu bulgari compuşi din momeală amestecată cu argilă, cam de mărimea unei mingi de tenis. Aruncarea acestor bulgari nu pune nici o problemă, fie că îi aruncăm cu mâna fie cu praştia. Sunt suficient de grei, iar zgomotul căderii este de multe ori benefic partidei de pescuit, atrăgând peştii.

Sunt însă situaţii în care vrem să nădim cu viermuşi, râme etc., fără a face prea mult zgomot, când pescuim la plătică, babuşcă, peşti sperioşi în general, în lacuri, canale. Neputând folosi bulgării, apare problema aruncării nadei, datorită greutăţii mici a acesteia.

Principalele elemente ale unui cârlig sunt următoarele :

paleta sau ochetul, tija, curbura, vârful şi spinul.

Paleta este elementul care nu permite nodului făcut pe tija cârligului să se desprindă de aceasta. Există noduri care se pretează mai bine pentru cârlige cu paletă, altele pentru cârlige cu ochet (în special cele pentru legarea muştelor artificiale).

Tija poate fi mai lungă sau mai scurtă. In general, la pescuitul cu momeli vii care se înşiră pe cârlig (rame), tija este mai lungă pentru a permite înşirarea momelii, iar la pescuitul cu momeli artificiale (paste), tija este mai scurtă (cârlige numite 'italiene'), pentru a ţine mai bine momeala. Tot pentru pescuitul cu momeli vii, tija poate avea 1-2 spini îndreptaţi în sus, pentru a ţine bine momeala.